Alina Buzatu - Autopoiesis. Textual procedures as User Guide to reading.
Two paradigmatic cases:
Gustave Flaubert’s Madame Bovary and André Breton’s Nadja
(pag. 41-47)
Articolul de faţă se ocupă de binarismul a citi / a imagina şi de definiţiile sale taxonomice în diverse paradigme estetice. Punctul de pornire îl reprezintă discriminarea dintre textele mimetice şi cele nonmimetice, ca şi modurile în care acestea sunt (sau nu) tributare (semantic) lumii de referinţă. Vom pune accentul pe ideea că conversiunea semnificanţilor şi negocierea sensului sunt proceduri textuale ghidate. Acestea acţionează ca instrucţiuni operaţionale pentru cititor sau, aşa cum le numesc eu aici, un Ghid de lectură al utilizatorului. Cu cât acestea sunt mai elaborate, cu atât este mai intens autotelismul, natura narcisistă a unui text dat. Vom discuta contrastiv parametrii ficţionalizării folosind două paradigme estetice (realismul şi suprarealismul) şi exemplele lor paradigmatice (respectiv Madame Bovary a lui Flaubert şi Nadja a lui Breton). La nivel narativ superficial, aceste texte se centrează pe tema dragostei (licită sau ilicită, euforică sau înşelătoare, reală sau falsă, etc.); aceste două entităţi sunt autoreferenţiale în straturile semiotice profunde. Totuşi, dacă opera realistă îşi disimulează specularitatea, textul suprarealist este ostentativ autoreflexiv; arta realistă creează lumi posibile posibile, pe când doctrina suprarealistă este reţeta pentru lumile posibile imposibile.