Ioana Costa - Călătoria fără sfârşit
(pag. 45-55)
Călătoria lui Odivius la Tomis poate fi reconstitută într-o paradigmă a realului; totuşi, voiajul geografic s-a concretizat ca parcurs spiritual care a produs o schimbare internă la capătul căreia s-a născut un erou tragic: Exilatul, Marginalizatul, Refuzatul – până la sfârşitul vieţii şi chiar după aceea, căci mormântul său a rămas departe de cele ale strămoşilor săi. Călătoria lui Ovidius a fost fără sfârşit pentru că a fost una fără întoarcere. El este un Odiseu care călătoreşte îndepărtându-se de casă, a cărui amintire a rămas tot în teriotoriul care i-a găzduit exilul, şi care, în timp, a intrat în legendă.