Laura Campillo ARNAIZ - Aproprierea operei King Lear în Spania începutului de secol XX (pag. 127-140)
Se consideră că receptarea lui Shakespeare în Spania începe în 1772 cu reprezentația Hamlet, regele Danemarcei, o presupusă traducere a unui epigon shakespearean, Ramon de la Cruz. Din acel an, un număr de dramaturgi, romancieri și poeti spanioli au arătat un interes acut față de traducerea operelor Bardului. De la traducerea lui Hamlet publicată în 1798 de Leandro Fernandez de Moratin până la piesa Hamlet tradusă de dramaturgul postbelic Antonio BueroVallejo în 1960, un mare număr dintre piesele shakespeariene a captivat imaginația spaniolă, Hamlet rămânând favorita indiscutabilă. Este astfel straniu că singura traducere pe care a scris-o laureatul premiului Nobel Jacinto Benavente a scris-o este King Lear – piesă care, în ciuda locului în canonul shakespearean, a rămas cvasinecunoscută publicului spaniol în secolul al XIX-lea. King Lear nu s-a bucurat de popularitatea lui Othello, Hamlet, Romeo și Julieta și Machbeth, și puțini cititori și spectatori de teatru auziseră de această piesă la inceputul secolului al XX-lea în Spania. Scopul acestui articol este să determină motivele care l-au condus pe Jacionto Benavente să scrie această traducere. În al doilea rând, voi analiza o serie de exemple din această traducere în scopul de a stabili caracteristici definitorii și locul Regelui Lear în producția literară a lui Benavente.