Lioara Coturbaş - Diary Pages in The Forbidden Forest. Mircea Eliade’s Detention in Miercurea Ciuc
(pag. 67-76)
Romanul Pădurea interzisă conţine pricipalele teme ale scrierilor lui Mircea Eliade, dar în acelaşi timp poate fi considerat şi o încercare de rescriere a trecutului autorului. Bântuit de umbrele fostelor sale opinii politice, exilatul Mircea Eliade doreşte să renunţe la vechea sa identitate şi să îşi construiască o nouă existenţă în afara României. Eliade îi împrumută protagonistului şi alter ego-ului său Ştefan Viziru momente-cheie din propria biografie; unul dintre cele mai semnificative episoade privitoare la ascunderea convingerilor sale politice îl reprezintă încarcerarea în lagărul legionar de la Miercurea Ciuc. Dacă în Memorii Mircea Eliade nu insistă asupra acestui fragment din propriu-i trecut, el alege să dea la iveală chinul prin care a trecut cu ajutorul operei sale ficţionale, încercând astfel să sublinieze atitudinea apolitică a personajului său principal şi implicit şi a sa. Ştefan Viziru eludează orice implicare politică dar este condamnat pe nedrept, exact aşa cum pretindea Mircea Eliade despre sine. Dacă personajul ar putea fi considerat chiar o victimă a istoriei, interesul lui Eliade pentru mişcarea legionară nu poate fi trecut cu vederea întru totul. Chiar dacă dezavuăm articolele scrise de Eliade în favoarea Gărzii de fier, în interpretarea acestora trebuie să luăm în considerare şi faptul că autorul a fost atras de misticismul mişcării legionare, al cărei conducător promova revoluţia spirituală pe care o poate realiza omul nou despre care Eliade scrisese în nenumărate ocazii.