Juan F. Cerdá - Recurring Elements of The Macbeth Mythos
(pag. 49-56)
Acest articol porneşte de la distincţia dintre accepţiunea aristotelică şi cea semiotică a artei pentru a analiza continuităţile dintre un text sursă şi adaptările acestuia. Astfel, vom contrasta piesa Macbeth a lui Shakespeare cu traducerea spaniolă a acesteia în versiunea lui Ángel-Luis Pujante, cu adaptarea scenică (uMabatha) a lui Welcome Msomi şi cu două adaptări filmice realizate de Akira Kurosawa (Kumonos jô) şi Billy Morrissette (Scotland, PA), pentru a examina persistenţa mythos-ului (sau a intrigii aristotelice) în procesul de adaptare şi a discuta măsura în care piesa shakespeareană se mai regăseşte dacă textul sursă este obliterat. Vom explora aici mecanismele de repetiţie/reproducere şi diferenţă/transformare ale procesului de adaptare, apărând relaţia de co-dependenţă culturală dintre textul sursă şi adaptarea acestuia.