Elena Butoescu - (Il)Legitimate Appendages: The Case of Psalmanazar’s Prefaces
(pag. 29-40)
Discursul lipsit de autenticitate pe care îl identificăm în fabuloasa naraţiune scrisă în 1704 de George Psalmanazar, un presupus nativ al insulei Formosa, precum şi vocea auctorială nelegitimă, care încearcă apăsat să-şi convingă cititorul de onestitatea sa epică recurgând la anexe textuale şi vizuale sunt principalele metode narrative pe care Psalmanazar le abordează în falsificarea propriei identităţi, dar şi în plăsmuirea unei culturi străine. Articolul de faţă îşi propune să analizeze procedeele de care George Psalmanazar se serveşte în tentativa sa de a-şi legitima atât vocea auctorială, cât şi practicile narative inserate în text, cu atât mai mult cu cât naraţiunea lui Psalmanazar a fost considerată drept sursă primară şi autentic volum de călătorie de către scriitori reprezentativi ai secolului al XVIII-lea, precum Oliver Goldsmith sau Jonathan Swift.