Nicoletta Francesca Berrino - Elena, personajul incomod al lui Ovidius
(pag. 23-44)
Episodul cu Paris, Elena şi Menelaos din cea de-a doua carte a volumului Ars Amatoria pare să justifice exilul său la Tomis mai mult decât alte pasaje controversate şi deplorate ale poemului. De fapt, episodul ovidian, pare mai degrabă să evidenţieze apărarea Juliei Maior, fiica lui Augustus, care, în anul 2 I. C., a fost izgonită din Roma oficial pentru comportament indecent, dar neofical din motive politice, întrucât se aliase cu mişcarea de opoziţie filo-orientală. Conexiunea dintre evenimentul istoric şi ficţiunea poetică se realizează în special prin Elena, evocată în Ars, în Remedia şi în Heroide. O dovadă suplimentară a acestei conexiuni o reprezintă ordinul lui Augustus de eliminare a episodului Elenei din a doua carte a Eneidei pentru a evita orice posibilă paralelă dintre Elena/Julia Maior a lui Ovidius şi eroina virgiliană. Ordinul de eliminare (dat prin anul 9) a fost probabil o precauţie luată după provocatoarea raportare a lui Ovidius la Vergilius. De fapt, chiar în anul 9, poetul surghiunit i-a trimis lui Augustus un libellus de auto-apărare în care oferea în mod polemic o interpretare irelevantă a episodului virgilian, nu lipsită de imputări, pentru a se disculpa pe sine şi pentru a face aluzie la ignorarea, reală sau pretinsă, a lui Augustus, relativ la versurile imorale virgiliene, care erau în contrast cu legea.