Estella Antoaneta CIOBANU - Glosolalia, heteroglosia și corpul grotesc în opera Secunda Pastorum de Towneley (pag. 189-208)
Secunda Pastorum a lui Towneley a atras atenția criticilor atât de mult timp încât devenit tipică pentru tradiția ciclurilor de mistere medievale, spre mâhnirea lui Hardin Craig formulată încă din 1955. O piesă cu păstori în bună regulă, Secunda pastorum este atipică din perspectiva tradiției dintr-o rațiune importantă: introduce o reduplicare, in cheie grotescă, a apariției păstorilor într-un episod precedent. Fără să luăm în discuție prezența unică și problematică a pieselor cu doi păstori – altul dintr-același (alia eorundem) doar in ciclul lui Towneley, ceea ce impune acest mister este cadrul pe care îl asigură Nașterea; așa cum au remarcat (Meredith 154-155), aici nașterea lui Mesia, indicând reconcilierea dintre Dumnezeu și umanitate, prevalează reconcilierii dintre oameni. Totuși, textul articulează acest mesaj într-un scenariu a cărui dimensiune este cea a reduplicării ireverențioase a textelor sacre, până la transliterarea sa si canibalizarea topos-ului ioanin ”cuvântul transformat în carne”. (I. 1.14) Scopul meu este să interoghez glosolalia piesei (Michel de Certeau) și vorbitul în limbi (congener cu heteroglosia lui Michel de Certeau) și arta de ventriloc a actorilor care transformă jocul scenic în episoade conștiente de sine – în termeni care fac din Secunda Pastorum atât o piesă despre Naștere, cât și despre teatru.