Paraschiva BOBOC - Asupra ambiguităţii cuvântului “haiduc” (pag. 9-16)
In acest articol, vom analiza termenul” haiduc”, comun limbilor albaneză, bulgară, macedoneană, română şi sârbă, după cum sunt descrise în dicţionarele-tezaur ale acestor limbi. Pentru a releva diferita stratificare cronologică şi statutul în sistemele lexicale şi semantice ale limbilor menţionate, vom discuta situația din ungară și turcă, aceste fiind sursele pentru cuvântul haiduc. Va fi evidențiată opozitia semantică distinctivă „hoț, bandit, tâlhar de drumul mare”, sens conotat social drept „om, în general un țăran, care, răsculându-se împotriva oprimării, își părăsește casa și trăiește în pădure, singur sau în bande, jefuind pe cei bogați și ajutându-i pe cei săraci”, sens care conduce la „apărător, luptător pentru eliberare în timpul ocupației otomane”. Vor fi revelate și sensurile specializate păstrate în fenomenele culturii populare și în onomastică, sensuri a căror ambiguitate este anulată contextual.