Studiile româneşti în S.U.A.

Marina Cap-Bun,

Universitatea Ovidius, Constanţa

Summary

This study gives a brief account of the situation of Romanian studies in the USA. All the Romanian studies programs that I was able to identify are mentioned here together with the web pages containing more information about them. Some detailed presentations will follow both in this volume, and in the volume which is to be published next year.

The second part of this study refers to the Society for Romanian Studies and its deep implication in the development of the field of Romanian studies during its decades of existence.

În urma cercetărilor pe care le-am făcut în cadrul proiectului Studiile româneşti în lume, am putut identifica un număr semnificativ de programe de studii româneşti, mai mult sau mai puţin complexe pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Numai trei dintre acestea sunt co-administrate de statul român prin Institutul Limbii Române: cel de la University of California, Los Angeles, unde se află de mai mulţi ani doamna profesoară Georgiana Gălăţeanu Fîrnoagă, de la care avem promisiunea unei prezentări detaliate a programului pentru volumul de anul viitor, cel de la Columbia University, New York, de unde s-a întors, de curând, cu ştiri proaspete, colega mea Mona Momescu şi cel de la Romanian High School din Chicago. Toate celelalte sunt administrate de universităţi sau alte instituţii americane.

O parte dintre ele sunt prezentate în paginile acestui volum chiar de către cei care le susţin în prezent şi asupra lor nu voi insista aici. Este cazul programului de la Foreign Service Institute din Arlington, pe care îl descrie profesorul Ernest Latham Jr., un mare iubitor al culturii române, traducător, între multe altele al Mioriţei şi al celui de la Indiana University, Bloomington, asupra căruia avem mărturia directă a doamnei Christina Zarifopol Illias, membră în echipa noastră de cercetare, cea căreia i se datorează longevitatea, vitalitatea dar şi vizibilitatea acestui program. Vreau doar să menţionez aici că Indiana University oferă anual şi cursuri de vară de învăţare intensivă a limbii române.[1] De o prezentare separată se bucură şi lectoratul de la University of Washington, Seattle, pe care îl cunosc îndeaproape, fiind eu însămi lector de limbă şi civilizaţie românească acolo, în perioada 2001-2002.

Asupra altora, avem promisiuni de colaborare care sperăm că se vor concretiza la timp pentru a putea fi incluse în cel de-al doilea volum al proiectului nostru, de aceea ne vom mulţumi doar să le enumerăm şi să descriem structura lor.

La Ohio State University există un centru puternic de studii româneşti, care oferă anual două cursuri de nivel elementar şi două de nivel mediu, în cadrul departamentului de limbi slavice şi est-europene. Începând din anii `70 acest program a fost susţinut de doamna profesoară Rodica Boţoman, care a elaborat şi un curs de limba română, intitulat Discover Romanian şi publicat la Ohio State University Press în 1991. Acesta contextualizează studiul propriu-zis al limbii cu informaţii de cultură şi civilizaţie românească, extrem de utile pentru înţelegerea aprofundată a noţiunilor. După pensionarea d-nei Rodica Boţoman, programul românesc a fost preluat de domnul Andrei Creţu, care a avut amabilitatea să răspundă chestionarului proiectului nostru şi sperăm că-şi va găsi timp să ne furnizeze o descriere mai detaliată a acestui program pentru volumul anului următor.[2]

            Arizona State University oferă anual, în cadrul departamentului de limbi şi literaturi străine, cursuri de română de nivel elementar şi mediu şi cursuri de literatură română, precum şi un program de cursuri de vară în România, derulat prin parteneriate bilaterale cu universităţile din Cluj şi Constanţa.[3] Instructorul acestui program este doamna Ileana Orlich, vorbitoare nativă de limbă română şi în acelaşi timp o prolifică traducătoare de literatură română în limba engleză. Şi din partea sa aşteptăm promisa prezentare detaliată a programului pentru anul viitor.

            Duke University, Durham, Carolina de Nord oferă de asemenea cursuri intensive de limbă şi cultură română[4] în cadrul departamentului de studii slavice şi euro-asiatice. Instructorul de limbă română, pe care nu am reuşit încă să-l contactăm, este, se pare, doamna profesoară Dana Cojocaru, fără informaţii de contact pe pagina web.

Conform informaţiilor furnizate de Center for Advanced Research on Language Acquisition (Less Commonly Taught Languages), o serie de alte universităţi americane oferă cursuri de română, deşi acestea nu sunt întotdeauna vizibile pe paginile de acces. Astfel, New York State University, Albany College oferă anual cursuri de română pe trei nivele: elementar, intermediar şi avansat, prin departamentul de limbi şi literaturi slavice şi euro-asiatice.[5] University of Chicago oferă regulat, dar nu anual, cursuri de română de nivel intermediar (al doilea an de studiu), în cadrul departamentului de lingvistică. O cercetare recentă a sit-ului nu indică pentru anul academic în curs nici o prezenţă a unor cursuri de română.[6] Cameron University, Lawton oferă, tot anual, prin departamentul de limbi străine, româna pentru începători.[7] University of Oregon, Eugene, oferă anual cursuri de română pe trei nivele: elementar, intermediar şi avansat, prin departamentul de studii ruseşti.[8] University of Pennsylvania, Philadelphia este de asemenea listată ca oferind română, dar fără nci un indiciu şi fără vreo menţiune pe pagina web proprie.

University of New Orleans College oferă anual, în cadrul unui program intitulat Critical Languages Program, cu aprobarea specială a departamentului de limbi străine, trei nivele de limbă română, dar numai pentru studenţi puternic motivaţi şi dispuşi să se autoinstruiască. Cifra minimă de studenţi înscrişi este de trei şi instrucţia consistă în trei ore săptămânal, completate de studiu individual intensiv, pe baza unor materiale audio-vizuale. În toamna lui 2007 era listat în ofertă un curs de română elementară. Brigham Young University, Provo testează română pe trei nivele şi oferă creditele, dar numai pe bază de studiu individual şi de cerere special aprobată de BYU Humanities Research Center.[9]

            În alte centre universitare, mai ales cele în care există mari comunităţi româneşti, sunt voci care cer înfiinţarea unor lectorate româneşti. Doamna Hermina Anghelescu de la Wayne State University, Detroit, Michigan, a făcut chiar unele demersuri în acest sens, care au rămas fără ecou din partea autorităţilor româneşti. Trebuie însă spus că rareori comunităţile sunt dispuse să susţină financiar acţiunile de promovare a studiilor româneşti, sau lectorate, cum se întâmplă cu alte limbi „mici”.

Dar interesul american pentru studiile româneşti nu se epuizează prin programele efective de predare a limbii, culturii şi civilizaţiei româneşti. Informaţii legate de România se regăsesc în cursuri de istorie, studii politice, studii dedicate post-comunismului, antropologie culturală, literatură comparată şi poate şi altele.

La University of Pittsburgh, din iniţiativa doamnelor Andreea Deciu Ritivoi şi Irina Livezeanu s-a înfiinţat, în 2004, un grup interdisciplinar care s-a auto-intitulat Pittsburgh Romanian Studies şi care reuneşte profesori şi studenţi, pentru a facilita schimbul de idei şi a promova cercetarea şi înţelegerea culturii şi a istoriei României. Pe lângă fondatoare, din grup mai fac parte: Edith Balas, de la Carnegie Mellon University, Ronald Linden, de la University of Pittsburgh şi Daniel Pennel, bibliograful departamentului de slavice de la Hillman Library, căruia i se datorează şi  Newsletter-ul editat de Noth American Society for Romanain Studies catalogarea resurselor româneşti şi care este şi doctorand în istorie românească la Indiana University. Acest grup (PRSG) se întâlneşte periodic pentru a discuta cărţi sau studii în curs de constituire, pentru a audia conferinţe sau a dezbate diferite materiale sau doar pentru a viziona filme, ceea ce s-a concretizat recent într-un eveniment destinat filmului românesc: Romanian Cinema on the Edge. Criticul de film Alex Leo Serban a fost invitat, în 19 octombrie 2007 să ţină o prelegere despre „Noul val în cinematografia românească.[10] Grupul a organizat în 2006 şi o conferinţă intitulată “Memory, History and Identity in Bessarabia and Beyond”  şi continuă să fie activ. Acţiunile sale trecute şi viitoare sunt mediatizate pe pagina lor web: http://www.ucis.pitt.edu/romania/ 

În SUA există şi o organizaţie profesională a specialiştilor în studii româneşti, Society for Romanian Studies, care se întruneşte anual pe teritoriul american şi periodic organizează congrese internaţionale de studii româneşti. La ultimul dintre acestea, găzduit între 25 şi 28 iunie 2007 de Facultatea de Litere a Universităţii Ovidius din Constanţa, echipa proiectului nostru a avut ocazia să participe atât pentru a comunica rezultatele parţiale ale cercetărilor noastre, cât şi în calitate de organizatori.

            Cum istoricul acestei organizaţii se confundă cu cel al studiilor româneşti în Statele Unite, se cuvine să trasez aici câteva repere. În 1971, câţiva cercetători americani interesaţi de studiile româneşti – printre care Paul Michelson, James Augerot şi britanicul Michael Impey, care urmase cursuri de română cu Eric Tappe, la School of Slavonic and East European Studies din Londra - s-au gândit să înfiinţeze o asociaţie care să le reprezinte interesele ştiinţifice comune. S-a constituit, mai întâi, un grup de studiu (Romanian Studies Group), dedicat unei largi game de preocupări legate de România, care a şi avut o primă întâlnire în 1973. Şase ani mai târziu, după ce numărul membrilor a mai crescut, organizaţia a căpătat numele pe care îl foloseşte şi astăzi iar întrunirile au devenit anuale.

În timp, mulţi dintre membri SRS au beneficiat de diferite programe de schimburi culturale sau de cercetare, ca IREX (care avea în acea perioadă un program de schimb cu Academia Română) şi, mai târziu, în anii `80, Fulbright. Cu ajutorul acestor burse, care au permis, pe de o parte, venirea unor cercetători americani în România, pe de alta, prezenţa temporară a unor specialişti români în cadrul unor lectorate de limbă română, şi, mai cu seamă, facilităţile de contact şi dialog ştiinţific, studiile româneşti au fost treptat instituţionalizate în Statele Unite. Încă din 1964, James Augerot fusese primul lector american care venea în România comunistă, la Cluj, cu o bursă Fulbright. Era un clar simptom al „dezgheţului ideologic” ce marca acei ani, căci nici un alt american nu mai venise să predea acolo, din perioada interbelică. La întoarcerea acasă, la University of Washington din Seattle, el fonda întâiul lectorat românesc, a cărui prezentare o voi face separat.

Programele actuale de studii româneşti din Statele Unite sunt mai toate rodul seriozităţii şi devotamentului acestei prime generaţii de specialişti în studii româneşti, cărora li s-au alăturat şi eforturile unor profesori români care predau în universităţi americane. Odată cu consolidarea unui grup de interes academic atât de bine definit, în anii `80 s-a născut ideea ca, pe lângă întâlnirile de lucru anuale din Statele Unite, să se organizeze şi un congres internaţional de studii româneşti. Un prim astfel de congres s-a organizat la Sorbona, în 1986. Din păcate ieşirea specialiştilor români din ţară era atunci dificilă şi prea puţini au putut să participe. După schimbările din 1989, următoarele congrese s-au ţinut în România: la Iaşi, în 1993, la Cluj, în 1997, la Suceava, în 2001 şi cel mai recent, asupra căruia doresc să stărui, în 2007, la Constanţa.

Locaţia nu putea fi mai bine aleasă (fapt confirmat şi de cei aproape 200 de participanţi) şi ea a contribuit la eliminarea tendinţelor de regionalizare de care organizatorii s-au plâns la precedentele ediţii. Congresul SRS de la Constanţa, la care face referire şi profesorul Paul Michelson în intervenţia sa, a fost cel mai extins de până acum, atât ca număr de participanţi cât şi prin ariile extrem de diverse acoperite de secţiunile tematice, organizate în panel-uri şi mese rotunde, care au dezbătut probleme ca: situaţia actuală a studiilor româneşti şi a resurselor disponibile, privirea diacronică a activităţii SRS, relaţia României cu Europa şi America, noile provocări ale  integrării europene, geopolitică şi geoeconomie la Marea Neagră, studii de limbă, literatură, artă, lingvistică aplicată, predarea românei ca limbă străină, istoriografie, politică, studii postcomuniste, programe de cercetare, pedagogie, istorie, comerţ, afaceri şi management, istoria familiei, problemele actuale ale Moldovei, rolul intelectualităţii în viaţa publică, migraţia forţei de muncă, copiii străzii din Bucureşti, traficul uman şi alte probleme sociale.

Printre participanţi s-au numărat specialişti din SUA: Hermina Anghelescu, James Augerot, Rodica Boţoman, Daniel Cox, Bill Crowther, Radu Florescu, Jack Friedman, Michael Impey, Bob Ives, Ladis Kristoff, Ernest Latham, Liana Lupaş, Paul Michelson, Barbara Nelson, Kathryn Obenchain, Eleni Oikonomidoy, Ileana Orlich, Daniel Pennell, Mark Rodgers, Paul Shore, Linda Taylor, Peter Wagner, Lory Wallfisch, Susan Williams, Ron Wright; Canada: Sara Deck, Gabriel Marin, Lavinia Stan, Lucian Turcescu; Franţa: Guillaume Durand, Raluca Ursachi; Maria Cristina Lupaş, Germania: Anneli Ute Gabanyi, Mioriţa Ulrich; Marea Britanie: Daniel Brett, Dennis Deletant, Tom Gallagher, Rebecca Haynes, Irina Marin, Martyn Rady, Joanne Roberts, Fiona Robertson; Irlanda: Sabina Stan; Moldova: Virgiliu Bîrlădeanu, Ludmila Cojocari şi, evident, din România: Florin Abraham, Sorin Alexandrescu, Gabriel Andreescu, Florin Anghel, Corina Apostoleanu, Andreea Atanasiu-Găvan, Nistor Bardu, Camelia Bejan, Lăcrămiora Berechet, Lavinia Betea, Oana Boc, Ioan Bolovan, Liviu Brătescu, Dana Bultoc, Iulia Burlacu, Daniela Buşa, Camelia Candidatu, Marina Cap-Bun, Cosmin şi Daniela Căprioară, Adriana Câteia, Sanda Cheraţa, Mirela Cherciov, Oana Ciobanu, Mihai Chiper, Ileana Chiru-Jitaru, Ionuţ Ciobanu, Valentin Ciorbea, Daniel Citiriga, Alin Ciupală, Marian Cojoc, Mariana Cojoc, Marius Cojocaru, Virgil Coman, Monixa Coroiu, Dana Crăciun, Ovidiu Cristea, Corina Crişu-Anghel, Gabriel Custurea, Iulian Mihai Damian, Maria Darabant, Anca Dobrean, Caius Dobrescu, Paul Dominte, Camilia Dragomir, Nicolae Drăgulănescu, Radu Dudău, Antoanela Dumitraşcu, Maria Enache, Florin Fesnic, Alexandru Florian, Oana Fotache, Sorina Georgescu, Georgeta Ghiga, Maria Ghitta, Olimpiu Manuel Glodarenco, Alexandru Gussi, Elena Crinela Holom, Diana Hornoiu, Florica Hrubaru, Elena Ilie, Adrian-Paul Iliescu, Adrian-Silvan Ionescu, Alexandru Istrate, Elena Istrati, Emilia Ivancu, Ovidiu Ivancu, Ioana Luca, Stanca Mada, Margareta Magda, Lorand Madly, Mihai Mândra, Stelian Mândruţ, Corina Mărculescu, Iulia Mărgărit, Luiza Marinescu, Ludmila Martanovschi, Liliana Mărunţelu, Sergiu Miculescu, Manuela Mihaescu, Rodica Mihăilă, Mihai Mîndra, Mihaela Miron-Fulea, Ramona Moldovan, Victoria Moldovan, Cristian Mosnianu, Ana Maria Munteanu, Ramona Munteanu, Dan Ioan Mureşan, Maria Mureşan, Bogdan Murgescu, Lavinia Nădrag, Victor Neumann, Toader Nicoară, Florentina Nicolae, Mariana Nicolae, Florina Niculescu, Adrian Niţă, Georgeta Orian, Corneliu Pădurean, Şerban Papacostea, Nagy Pienaru, Ioana Cristina Pîrvu, Alexandru-Florin Platon, Elena Platon, Emanuel Plopeanu, Anca Popescu, Floriana Popescu, Ileana Popescu, Carmen Radu, Raluca Rotariu, Vasile Rus, Răzvan Săftoiu, Tudor Sălăgean, Nicoleta Sava, Teodora Serban-Oprescu, Michael Shafir, Alexandru Simon, Tatiana Slama-Cazacu, Sarolta Solcan, Mihai Spătărelu, Adelina Ştefan, Barbu Ştefănescu, Adelina Stoenescu, Lascu Stoica, Manuela Stroescu, Gabriel Talmatchi, Emma Tămăianu-Moriţa, Cristina Tamaş, Iolanda Tighiliu, Magda Tita, Dumitru Tiutiuca, Aida Todi, Valentin-Veron Toma, Enache Tusa, Cristian Vasile, Cornel şi Dina Vîlcu, Andrei Vochiţiu, Valentina Voinea, Alexandra Vrânceanu, Răzvan şi Rodica Zaharia, Marian Zidaru şi Mihaela Zografi.

Considerând anvergura acestei manifestări cu adevărat internaţionale, un succes ştiinţific indiscutabil, problematica abordată ar fi imposibil de rezumat în acest context. Totuşi, câteva tendinţe au fost evidente: interesul pluridisciplinar pentru studiile româneşti, prezenţa masivă a cercetătorilor tineri (mulţi dintre ei doctoranzi sau doar discipoli ai unora dintre veteranii congresului), semn că schimbul de generaţii este asigurat, conştientizarea nevoii de dialog şi de schimburi bilaterale între cercetătorii din România şi cei care activează în străinătate, apelul pentru dezvoltarea unor reţele profesionale mai ample, dat fiind că, în prezent, în Europa nu există o organizaţie  comparabilă cu SRS, necesitatea iniţierii unor proiecte comune de studiu şi cercetare care să ducă la conturarea mai precisă a rolului studiilor româneşti în consolidarea reţelei de studii etnice şi regionale europene, fiind de aşteptat ca integrarea europeană să genereze câmpuri noi de cercetare şi să stimuleze studiile comparate. 

Alături de evenimentul de la Bloomington, Indiana, din martie 2007, la care se va referi mai amplu doamna Christina Zarifopol-Illas, ca organizatoare directă, congresul de la Constanţa probează din plin interesul comunităţii ştiinţifice nord-americane pentru dezvoltarea studiilor româneşti şi ne dă speranţe că domeniul poate fi revitalizat substanţial, ceea ce reprezintă şi principalul obiectiv al proiectului nostru Studiile Româneşti în Lume.