STROE MIHAI - Henri Coandă şi programul romantic
(pag. 123-132)
Studiul de faţă discută aspectele romantice universaliste majore din viziunea asupra lumii şi filosofia lui Henri Coandă, care fac trimitere la un program cultural-ştiinţific ce merită să fie reevaluat, dat fiind că acest program anticipează un nou tip de discurs critic, şi anume unul de factură holonică-holistică-enciclopedică, unul care ia în considerare simultan „informaţia” şi „cultura” în accepţiunea lui Coandă. Henri Coandă este un exemplu nepreţuit privind modul în care oamenii ar trebui să combine aceste două aspecte fundamentale în orice act cultural/ştiinţific: informaţia (i.e. cunoaşterea ştiinţifică; sau gîndirea în general) are nevoie de cultură (ansamblul integrat format din ştiinţă, artă şi religie; sau gîndirea materializată în general, aşa cum s-a acumulat ea pe parcursul a milenii întregi de civilizaţie), în vreme ce cultura (gîndirea materializată) are nevoie de informaţie (gîndire), oricare dintre acestea fără cealaltă conducînd la ariditate culturală (ambele concepte, informaţia şi cultura, sînt în acord cu sistemul de gîndire al lui Brâncuşi).Teoria ştiinţifică şi general culturală, prin urmare, mai devreme sau mai tîrziu îşi vor uni căile, care în societatea noastră modernă sînt separate în mod artificial prin accentul pe supraspecializare. Mesajul lui Coandă este astăzi la fel de limpede şi de valabil cum a fost iniţial: calea către universalitate poate fi atinsă numai prin evitarea unei formaţii culturale unilaterale. Este vorba de un ideal care a fost afirmat ca atare de timpuriu, cel puţin în Renaşterea lui Leonardo da Vinci, şi se reflectă în ceea ce astăzi este cunoscut drept „a treia cultură” – adică literatura-şi-ştiinţa în accepţiunea lui Elinor S. Shaffer –, precum şi în sistemele enciclopedice, holonic-holistice cum sînt cele dezvoltate, printre alţii, de Arthur Koestler, Fritjof Capra şi Ken Wilber.